|
Ciorbobocul după Jabberwocky, de
Lewis Carroll La ceas căscuns, momâlc mâcleau râtlanii Și girulau și gimbulau în belb: Mișclean se mișcusiră bodârlanii, Mascabrele momârte când răspelb. „Ațin'te, fătul meu, la Ciorboboc! Vrăjglaur cu crunți colți, feroce cioc! Cu Vulturul glujgluv ai grij' ce faci Și cu bubădăiosul Zbândârnaci!” În dreapta-i lua el paloșul vorpal: „Alei! furibolund mușcarnibal!” Apoi, spre-a chibzurli o clipă doar, Au mas la umbră de tumtumtejar. Dar iată, pe când sta și gândormea, Chiar Ciorboboc, cu ochii numai foc, Prin cel vâlv codru șlugherând venea: Zvâghi și-l bobrânti pe loc! Un, doi! Un, doi! Junghioi, junghioi – Vorpala pală harcea-harști! Mi-l spârtoca, devla că-i lua, Și hai nămfalnic înapoi! „Răpus-ai, fătul meu, pre Ciorboboc? În brață-mi vină, sfleașnic să te țoc! O, zei! O, zi splendioasă! Chiu și cheau!” Gâmfatic dânsul bujbilau. La ceas căscuns, momâlc mâcleau râtlanii Și girulau și gimbulau în belb: Mișclean se mișcusiră bodârlanii, Mascabrele momârte când răspelb. |