Calambururi

"Banul este un nume rar"

"A face calambururi este un talent disprețuit doar de cei care nu-l au"
Jonathan Swift

◄ Înapoi la pagina principală

DIN ISTORIA CALAMBURULUI

La oracolul de la Delphi erau adesea folosite jocurile de cuvinte. De exemplu, un general care vroia să știe dacă să plece sau nu într-o călătorie, a primit următorul răspuns: Domine, stes ("Stăpâne, rămâi"), dar care poate fi înțeles și ca Domi ne stes ("Acasă nu sta").

În evul mediu calamburul s-a răspândit în Europa, atât în literatura scrisă, cât și în cea orală.

Calamburul în Franța secolului al XVI-lea a fost cultivat cu predilecție.

În epoca elisabetană, în Anglia, calambururile erau foarte la modă și sunt deseori întâlnite în comediile lui Shakespeare.

În 1768 Denis Diderot, filozof materialist, scriitor și estetician francez (1713-1784) folosește pentru întâia oară în lume denumirea de calambur.

Părintele calamburului modern este considerat Geoges-François Mareschal, marchiz de Bièvre (1747-1789) care, în 1771, a scos un almanah al calambururilor. Bièvre a ajuns protejatul lui Ludovic al XV-lea, el însuși un mare amator de jocuri de cuvinte.
Iată câteva mostre din pildele lui Bièvre:
Când i se vesti decesul unei mari personalități zise:
"Fausse nouvelle !" ("Știre falsă")
Pentru mormântul soțului balerinei Miré propuse următorul epitaf muzical:
"La-Mi-Re-La-Mi-La" ("La Miré l'a mis la " - "Miré l-a băgat aici").
Aflând că celebrul actor Molé se îmbolnăvise pe neașteptate, exclamă:
"Oh ! quel fat alité !" ("fat alité" - "prostănac bolnav" și "fatalité").

Ludovic al XVIII-lea aflându-se pe patul de moarte și văzând pe figurile medicilor că nu mai avea nimic de sperat, le-a zis:
"Allons, finisson-en! Charles attend.", ultimele cuvinte pronunțându-se identic cu "charlatan" ("șarlatan !")

"Calamburul este găinațul spiritului care zboară" a afirmat Victor Hugo printr-un personaj – Tholomyès – din romanul Mizerabilii (partea I, cartea a 3-a, cap. VII). Dar mai departe acesta adaugă: "Departe de mine intenția de a insulta calamburul ! Îl cinstesc pe măsura meritelor lui: nimic mai mult. Tot ce există mai măreț, mai sublim și mai încântător pe lumea asta, și poate chiar dincolo de ea, a făcut jocuri de cuvinte..." Hugo s-a servit adesea de calambururi în opera sa.

Un maestru neîntrecut al jocurilor de cuvinte a fost Rabelais. În cunoscutul roman Gargantua el grupează ingenios cuvintele dând naștere unor calambururi neașteptate:

jeunesse ("tinerețe") și jeu n'est ce? ("nu este joc")
service divin ("serviciu divin") și service du vin ("serviciu al vinului")
á propos și ápre aux pots ("grozav la oale")
les planettes ("planetele") și le plats nets ("blidele goale")

CALAMBURURI ROMÂNEȘTI

"Când nu-ți sună-n buzunare,
pătimești de gălbinare" (= galbini n-are)
"Bună ziua, măi nea vere" (= neavere)
"Te găsește boala gălbinării și frigurile pungii"
- Anton Pann, Povestea vorbei

"La cărți c-un as ești asasin,
Cu spade-n luptă spadasin,
Dar fără spadă, fără as,
Tu singur spune: ce-ai rămas?"
- I. L. Caragiale

Poetul Iancu Văcărescu a folosit și el "calamburguri", cum le numea el. La o plimbare cu Heliade, Văcărescu este salutat de o persoană cu "mărite și de bun neam domine", care s-a prezentat drept "dascăl". Om care nu se fălea cu originea sa, Văcărescu îi dădu lui Heliade o hârtie pe care scrisese:
"da'-s cal".

"... niște amazoane în catrințe, care culegeau poame într-o livadă, și care văzându-ne că sărim peste un gard și că înaintăm spre ele ca niște zmei, spre a le lua câteva poame, au început a ne împroșca cu coarne, râzând și strigându-ne: « Nu șuguiți, domnilor cu coarnele, că vi se pot prinde de frunte ». Noi am răspuns cu mărinimie că nu suntem însurați."
- V. Alecsandri

M. Kogălniceanu dă un exemplu de calambur în "Miscelele" publicate în "Propășirea" (1844) atribuindu-le domnului Calamburescu:
"Banul este un nume rar" (= numerar)

"Care este culmea calamburului ?" întreabă Stacan în Hatmanul Baltag și tot el răspunde: "să faci un măgar-ambur".
"Calambururi, culmi și alte mici jocuri de salon, pe cât de amuzante, pe atât de instructive.", iar mai departe: "Ei ! s-a încheiat cu jocurile de cuvinte".
Pamfletul Congresul cooperativ român abundă în calambururi:
Croitorul care o ia "p-alt ton", doctorul care arată că țara fără protecționism ar fi un "mic rob" al Europei, CFR-ul care arată în depeșa sa către "congresul cooperativ român loco, motivele pentru care lipsește d. director general" etc.

"Pe Mihai Viteazu, pe jos sau călare,
Neamul nostru-i mândru cu-așa domn că-l are.
Un tur făcut-a în Ardeal (un tur, da!)
Triumfal, dar tragic încheiat la Turda..."
- G. Ranetti, Jonglerii de rime

Bacalbașa, intrând într-o zi în restaurantul "Gambrinus" și negăsind nici un loc liber, a exclamat: "Cred că am greșit adresa. Aici nu-i « Gambrinus ». Aici...e cam plinus !"

"Antologia lor cuprinde
Sublime pagini de lirism
Dar vai și-atâtea pagini triste
De lamentabil delirism."
- Vasile Bogrea, Pe o antologie lirică

Tudor Mușatescu a scris o mulțime de aforisme, cugetări, zicale, definiții umoristice, glume, bazate pe jocuri de cuvinte. Iată câteva dintre aceste "mușatisme":
"Ecoul repetă ce spui și « ecourile », ceea ce n-ai spus."
"Nu contest că femeile au rostul lor pe lume. Dar odată ajunse neveste îți strică toate rosturile."
"« Scumpa », costă."
"Gura leului, e ca o floare!"
"ORT = valută morte."
"EST = cel mai răsărit dintre punctele cardinale."
Tot Mușatescu a fost cel care a dat și o definiție calamburului: "Balul mascat al vorbelor serioase."

În lucrarea Muza veselă, muzicologul George Zbârcea relatează că la un concert programat la Bacău în 1936, cum discursul de bun sosit se prelungea, publicul dând semne de nerăbdare, George Enescu îi potoli folosind un calambur improvizat din adagiul latin: "verba volant, scripta manent" zicând: "verba volant – făcând un gest spre vorbitori – dar scripca manent" – înclinându-și capul spre vioara pe care o ținea în mână.

Filologul și lingvistul român Vasile Bogrea s-a folosit de jocurile de cuvinte pentru a condamna cusururile și viciile contemporanilor săi. Iată câteva dintre ironiile sale, intitulate "Scântei":

Despre viața politică în vremea sa: "Pradă ori paradă – iată în rezumat tot rostul acestor partide."
"Cea mai rea aristocrație: arivistocrația."
"Hiper-trufia eului."
"Amabilitate înseamnă adesea am abilitate!"
"Sunt apărători atât de dibaci, încât devin apârâtori ai clienților lor."
"Articolele din « Scântei » sunt semnate Acelaș. A, ce laș !"

Dirijorul Emanuel Elenescu povestește: Fiul marelui Nottara a ajuns dirijor la Radio după mari intervenții, dar nu avea nimic în comun cu muzica. Odată, când trebuia să dirijeze Brahms, nedescurcându-se, l-a chemat pe Rogalski. Profesorul Ionel Ghica nu l-a iertat și i-a dedicat un calambur: "Rog a'l schimba pe Nottara, că dirijează Brahmsbura".

Iată și câteva mostre de calambururi din vorbirea de zi cu zi, unele foarte interesante prin asocierea neașteptată pe care o produc:
"tembelizor" în loc de "televizor"
"pozne" în loc de "poze"
"fii antenă" în loc de "fii atent(ă)"
"s-a împlântat" în loc de "s-a întâmplat"
"la o paișpe" în loc de "la o parte"
"stresiune" în loc de "sesiune"
"poimarți" în loc de "poimâine"
"reciporc" în loc de "reciproc"
"lipsus" în loc de "lapsus"
"pisicologie" în loc de "psihologie"

Proverbe răstălmăcite:

• Prietenul ...anevoie se cunoaște.

• Cine se scoală de dimineață... doarme puțin.

• Nu îți băga nasul, unde... îți fierbe oala. (Tudor Mușatescu)

• Frate, frate, dar... mai sunt și surori.

• Cine râde la urmă... nu a înțeles gluma.

LINK-URI:

C.D.Zeletin / Eseuri - 2 eseuri despre calambur
Pun of the Day - Calambururi în limba engleză
Vous aimez les calembours ? - Calambururi în limba franceză
Juegos de palabras - Calambur - Calambururi în limba spaniolă
Calembour - Câteva calambururi în franceză
Calembours - Alte calambururi franțuzești

Mai multe exemple și informații despre calambururi puteți găsi în cartea Din lumea jocurilor de cuvinte:

	Din lumea jocurilor de cuvinte, o incursiune în universul jocurilor de cuvinte: de la cele mai familiare și răspândite – anagrama, palindromul, calamburul – până la cele mai puțin cunoscute și cercetate la noi – lipograma, pangrama, holorima sau ambigrama. 242 pagini, preț 22 lei + taxe poștale (livrare gratuită în Timișoara)
	Cei interesați pot face comenzi la tavilis@yahoo.com, trimițând numele și adresa completă. Primirea cărții se face prin poștă, iar plata se efectuează prin ramburs poștal.
	Dr. Octavian Laiu, Din lumea jocurilor de cuvinte, 242 p., Ed. Limes, Cluj, 2010

---

◄ Înapoi la pagina principală

Pagină realizată și întreținută de Dr. Octavian Laiu
Ludologica